Descriere

„Povestea”, „istoria” pe care o analizează, pe care o realizează Deleuze, „schema” pe care o imprimă puternica operaţiune de lectură‑formalizare deleuziană în cartea Cinema, în special în Cinema 1, e, tocmai, aceasta: ieşirea, prin film, din iluzia, din auto‑iluzionarea voluntarist‑utopică a modernităţii cu privire la posibilitatea acţiunii eficace, transformatoare, a omului‑releu activ, agent al istoriei, asupra mediului pentru aproprierea acestuia ca Lume. (Bogdan Ghiu)

Despre autor

Gilles Deleuze (1925-1995)

„Într-o zi, secolul va fi deleuzian” (Michel Foucault)

1925: se naște la Paris, la 18 ianuarie; studii secundare la Liceul Carnot; 1944-1948: studii de filosofie la Sorbona, unde îi cunoaște pe François Châtelet, Michel Butor, Claude Lanzmann, Olivier Revault d’Allonnes și Michel Tournier; principalii profesori: Ferdinand Alquié, Georges Canguilhem, Maurice de Gandillac, Jean Hyppolite; frecventează La Fortelle, un castel unde Marie-Madeleine Davy organizează după Eliberare întâlniri între intelectuali și scriitori: părintele Fessard, Pierre Klossowski, Jacques Lacan, Lanza del Vasto, Jean Paulhan; 1948: agrégation în filosofie; 1948-1957: profesor de filosofie la liceele din Amiens, Orléans și „Louis le Grand” din Paris; 1957-1960: asistent de istoria filosofiei la Sorbona; 1960-1964: cercetător asociat la CNRS; 1962: îl întâlnește pe Michel Foucault la Clermont-Ferrand, în casa lui Jules Vuillemin; 1964-1969: conferențiar la facultatea din Lyon; 1969: doctorat, Diferență și repetiție (teză principală, îndrumător Maurice de Gandillac), Spinoza et le problème de l’expression (teză secundară, îndrumător Ferdinand Alquié); 1969: îl întâlnește pe Félix Guattari, plănuiesc să lucreze împreună; 1969: profesor la Paris VIII-Vincennes, de unde Michel Foucault tocmai plecase la Collège de France și unde se reîntâlnește cu François Châtelet; după 1969, activități curente de stânga; 1987: iese la pensie; 1992: gravă deteriorare a bolii sale pulmonare; 1995: se sinucide la 4 noiembrie, aruncându-se de la fereastra apartamentului său.

Semne distinctive: a călătorit puțin, nu s-a înscris niciodată în Partidul Comunist, nu a fost niciodată fenomenolog sau heideggerian, nu a renunțat niciodată la Marx, nu s-a dezis niciodată de Mai ‘68.

(Cronologie publicată în Magazine littéraire, nr. 406, februarie 2002)

Bibliografie (selectivă)

Instinct et institutions (1949, 1953); Empirisme et subjectivité. Essai sur la nature humaine selon Hume (1953); Nietzsche şi filosofia (1962, tr. B. Ghiu, 2005); La Philosophie critique de Kant (1963); Marcel Proust et les signes (1964; reed. cu un nou capitol sub titlul Proust et les signes, 1970); Nietzsche (1965, tr. B. Ghiu, 1999); Le Bergsonisme (1966); Présentation de Sacher-Masoch. Le froid et le cruel (Minuit, 1967, tr. Cătălin Lazurca, in Sacher-Masoch, 1999); Diferență și repetiție (1968, tr. Toader Saulea, 1995); Spinoza et le problème de l’expression (Minuit, 1969); Logica sensului (Minuit, 1969, tr. B. Ghiu, Tact, 2022); Spinoza. Textes choisis (1970, reed. sub titlul Spinoza. Philosophie pratique, Minuit, 1981); Un nouvel archiviste. Michel Foucault (1972); (cu Félix Guattari) Anti-Œdipe. Capitalism și schizofrenie I (Minuit, 1972, tr. B. Ghiu, 2008); (cu Félix Guattari), Kafka. Pentru o literatură minoră (Minuit, 1975, tr. B. Ghiu, 2007); (cu Félix Guattari) Rhizome (Minuit, 1976, reed. în Mii de platouri); (cu Claire Parnet) Dialoguri (1977, tr. B. Ghiu, 2017); (cu Félix Guattari) Politique et psychanalyse (1978); Superpositions. Richard III par Carmelo Bene, suivi de Un manifeste de moins par Gilles Deleuze (Minuit, 1979); (cu Félix Guattari) Mii de platouri. Capitalism și schizofrenie II (Minuit, 1980, tr. B. Ghiu, 2013); Spinoza. Philosophie pratique (Minuit, 1981); Francis Bacon. Logique de la sensation (1981, 2002); Cinema 1. Imaginea-mișcare (Minuit, 1983, tr. Ştefana şi Ioan Pop-Curşeu, Tact, 2012); Cinema 2. Imaginea-timp (Minuit, 1985, tr. Ştefana şi Ioan Pop-Curşeu, Tact, 2013); Foucault (Minuit, 1986, tr. B. Ghiu, 2002); Périclès et Verdi. La philosophie de François Châtelet (Minuit, 1988); Le Pli. Leibniz et le Baroque (Minuit, 1988); Tratative (Minuit, 1990, tr. B. Ghiu, 2005); (cu Félix Guattari) Ce este filosofia? (Minuit, 1991, tr. Magdalena Mărculescu-Cojocea, 1999, retr. B. Ghiu, 2020); Critique et clinique (Minuit, 1993); L’Île déserte et autres textes (1953-1974) (Minuit, 2002); Deux régimes de fous et autres textes (1975-1995) (Minuit, 2003); Lettres et autres textes (Minuit, 2015); Sur la peinture. Cours mars-juin 1981 (Minuit, 2023).