Despre liberalismul politic

Cu puțin timp în urmă a avut loc la London School of Economics o conferință prestigioasă, intens mediatizată și bine finanțată cu titlul The Habermas-Rawls Dispute Reconsidered [Reevaluarea disputei Habermas-Rawls]. În mijlocul reducerilor bugetare drastice, al închiderii numeroaselor departamente de filosofie și al unei austerități generale impuse facultăților umaniste din întreaga Mare Britanie, cum poate o șuetă despre un schimb de idei de la mijlocul anilor ’90 să atragă o astfel de finanțare și atenție? În mod evident, deoarece miza o constituie ideile „celor mai influenți doi teoreticieni politici ai secolului al XX-lea”. De fiecare dată când sunt pomenite numele celor două personaje, ți se oferă etichetarea lor – de parcă aceasta ar fi , într-adevăr, forma lungă a numelor lor, ca un fel de titlu medieval și grandilocvent de noblețe: John Rawls, Cel mai Influent Teoretician Politic al Secolului al XX-lea, sau Jürgen Habermas, Baron Von Einflussreichsten-Politischen-Theoretiker-des-20 – Jahrhunderts. O analiză a semnificațiilor tuturor acestor termeni – cel mai influent teoretician politic – ar necesita un lung studiu de sine stătător. Până la urmă, cum ar trebui înțeleasă aici „influența”? Oare nu am cădea imediat de acord că Mao sau Stalin îi depășesc cu ușurință pe Rawls sau Habermas în „influență” ca teoreticieni politici, dacă ar fi să folosim o măsură cantitativă (sau coșciuge, la o adică), sau că Ghandi îi depășește cu ușurință pe Rawls și Habermas ca cel mai „influent” teoretician politic, dacă măsura ar fi demolarea, prin influență mai degrabă decât prin putere, a celui mai puternic imperiu al epocii? Nu. Motivul pentru care nu se întâmplă asta rezidă într-o înțelegere adecvată a termenului de „teorie”, care semnifică ceva nu doar sistematic, coerent cu sine și refutabil, ci în primul rând „academic”. (Aakash Singh)