Completitudinea Stelelor

HANS BLUMENBERG – Completitudinea Stelelor

„Textele acestei cărți au fost produse în aproape trei decenii, ca formare domoală a unei circumscrieri a conceptului unei teorii astronoetice, pornind de la neajutorarea instrumentală și de la dispariția spectaculosului: cum se situa omul în acest univers de lumi și în raport cu el? Ce le rămânea celor rămași acasă din astronautică? Cu siguranță, nu numai să facă glose, dar și aceasta totuși, ca o compensație senină a faptului că acest acasă nu voia să devină mai confortabil. Totuși, uneori și chiar deseori confortul a fost cel vizat: nu se înregistrase încă pretenția ca omul să se înalțe din episodul existenței sale la rangul de „păstrător al Creației” – dar nu fusese el numit deja odată „păstorul ființei”? Între idila pastorală, patosul care garantează protecția și simplul echipament al cunoașterii precise se afirmă sau se pierde poziția acestei forme fluctuante a „astronoeticii”, care nu va umple niciodată un manual sau un auditoriu, dar care, sub umbrela argumentelor pro și contra, poate găsi într-o „metafizică” oarecare destulă protecție împotriva intemperiilor pentru cei care nu disprețuiesc seninătatea spiritului. Sporirea cunoștințelor și abilităților noastre ne-a influențat doar disproporționat de puțin gândirea: iar acest lucru este valabil nu numai pentru „evaluarea impactului tehnologic”, ci și pentru estimarea cunoașterii, care pare a avea de-a face cu lucruri mai inofensive. Dar chiar are de-a face?”