„Hegel și Nietzsche constituie cei doi termeni finali între care evoluează evenimentele propriu-zise ale istoriei spiritului german în secolul al XIX-lea. Dar pentru că opera lui Hegel a fost privită de obicei ca o culme strălucită a sistemului idealismului, iar din scrierile lui Nietzsche s-au extras aleatoriu porțiuni pentru o utilizare oportunistă, se impune o anumită prudență în privința fiecăruia dintre ei. În opoziție cu acea formă academic rigidă pe care obișnuiesc să i-o dea sistemului hegelian cunoscătorii acestuia, dar și cu falsificarea populară a scrierilor lui Nietzsche de către veneratorii lui, țelul studiilor ce urmează este acela de a evoca veridic epoca de la Hegel până la Nietzsche și de a „transcrie” astfel istoria filosofică a secolului al XIX-lea în orizontul prezentului. A transcrie istoria nu înseamnă, însă, a falsifica puterea irevocabilă a celor petrecute o dată pentru totdeauna, pentru a le spori vitalitatea sacrificând adevărul, ci înseamnă a da satisfacție acelei realități biografice potrivit căreia pomul e cunoscut după roadele lui, iar în fiu recunoaștem tatăl. Căci abia secolul al XX-lea a explicat și a făcut explicabile evenimentele propriu-zise ale secolului al XIX-lea.”







Recenzii
Nu există recenzii până acum.