Johannes Bobrowski (1917-1965) s-a născut la Tilsit (oraș din nordul Prusiei, acum Sovețk, în regiunea Kaliningrad, Federația Rusă), ca fiu al unui funcționar feroviar. Caporal în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, cade în captivitate sovietică, unde rămîne pînă în anul 1949, lucrînd ca miner și muncitor în construcții. Întors în Berlinul de Est, își cîștigă existența ca lector la Altberliner Verlag Lucie Groszer (din 1950), apoi la Union Verlag (din 1959). Membru al Gruppe 47 și al pen Club. Ca poet și prozator dotat, Bobrowski insistă în mod special asupra peisajului natal și asupra unor locuri din partea răsăriteană a Europei, descriindu-le atmosfera și specificul. Critica literară îi consideră peisagistica drept aceea a unui vizionar. Tonurile vibrante ale poeziei sale sînt întunecate și melancolice. Simbolistica și metaforica lui, destul de complicate, își găsesc expresia într-o metrică originală, în care versul, aproape întotdeauna nerimat, cade abrupt, cu abile alternanțe de ritm. În scurta sa viață, Bobrowski a publicat numai două plachete lirice: Sarmatische Zeit (1961) și Schattenland Ströme (1962). Wetterzeichen, tradus aici, a apărut postum, în 1966. În 1970, Eberhard Haufe i-a editat o culegere de poeme inedite, Im Windgesträuch.
De asemenea, a publicat în 1964 romanul Levins Mühle, iar în 1966, postum, i-a mai apărut unul: Litauische Claviere. Volume de povestiri: Boehlendorff und Mäusefest (1965) și Der Mahner (1967). Eberhard Haufe și Holger Gehle s-au ocupat de editarea operelor sale complete, în șase tomuri (1998-1999), iar Jochen Meyer a editat în 2017, însoțindu-le de comentarii, patru volume de scrisori: Briefe 1937-1965.