G. M. TAMÁS (1949-2023), s-a născut la Cluj in 1948. Studii de filologie clasică si filosofie la Bucuresti si Cluj. Retrogradat din poziția de redactor la cea de corector la un săptaminal literar din Cluj , dupa ce, din 1974, i s-a interzis – cu citeva rare excepții – să mai publice si a inceput să fie harțuit de Securitate, părăseste in cele din urma România. Din 1979 a predat filosofia la Facultatea de Litere din Budapesta, fiind concediat in 1981 pentru scrierile sale clandestine si proteste ilegale. A fost unul dintre liderii disidenței maghiare. Ales deputat in 1989, va părasi viața politică in 1994 si partidul liberal in 1999. Incepind cu 1991 a fost director al Institutului de Filosofie al Academiei Maghiare de Stiințe. A ținut cursuri si a făcut cercetări la universitățile Columbia, Oxford, Woodrow Wilson Center, Chicago, Wissenschaftskolleg din Berlin, Georgetown, Yale, New School for Social Research, Collegium Budapest.

Lucrări principale:

A teória esélyei [Sansele teoriei, Bucuresti/Cluj, 1975],Descartes a módszerrol [Descartes despre metoda, Bucuresti/Cluj, 1977, ed. a II-a: Cluj, 2002], A szem és a kéz [Ochiul si mina (samizdat), Budapesta, 1983, Geneva, 1985], Idola tribus [in maghiara: Paris, 1989, trad. fr. Paris, 1991], Másvilág [Cealaltă lume, Budapesta, 1994], Törzsi fogalmak [Idolii tribului, vol. I si II, Budapesta, 1999; parțial tradusă in limba română: Cluj, 2001], A helyzet [Situația, Budapesta, 2002].