𝐓𝐡𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫 𝐖. 𝐀𝐝𝐨𝐫𝐧𝐨 (1903-1969), filosof, sociolog și muzicolog german. A studiat filosofia, psihologia și sociologia la Universitatea din Frankfurt, unde a obținut doctoratul (1924) cu o teză despre Husserl și abilitarea (1931) cu o lucrare despre Kierkegaard; de asemenea, în anii 1925 și 1926 a studiat compoziția la Viena sub îndrumarea lui Alban Berg. În 1933, după preluarea puterii de către naziști, a părăsit Germania, stabilindu-se mai întâi în Marea Britanie și apoi în Statele Unite ale Americii. După război a revenit în Germania, fiind numit profesor la Universitatea din Frankfurt. A fost una dintre figurile proeminente ale Institutului de Cercetare Socială (cunoscut și ca Școala de la Frankfurt). Printre scrierile lui se numără: 𝐾𝑖𝑒𝑟𝑘𝑒𝑔𝑎𝑎𝑟𝑑. 𝐾𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑘𝑡𝑖𝑜𝑛 𝑑𝑒𝑠 𝐴̈𝑠𝑡ℎ𝑒𝑡𝑖𝑠𝑐ℎ𝑒𝑛 [Kierkegaard. Construcția esteticului] (1933); 𝐷𝑖𝑎𝑙𝑒𝑘𝑡𝑖𝑘 𝑑𝑒𝑟 𝐴𝑢𝑓𝑘𝑙𝑎̈𝑟𝑢𝑛𝑔. 𝑃ℎ𝑖𝑙𝑜𝑠𝑜𝑝ℎ𝑖𝑠𝑐ℎ𝑒 𝐹𝑟𝑎𝑔𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 [Dialectica Luminilor. Fragmente filosofice] (împreună cu Max Horkheimer, 1947); 𝑀𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑚𝑜𝑟𝑎𝑙𝑖𝑎. 𝑅𝑒𝑓𝑙𝑒𝑥𝑖𝑜𝑛𝑒𝑛 𝑎𝑢𝑠 𝑑𝑒𝑚 𝑏𝑒𝑠𝑐ℎ𝑎̈𝑑𝑖𝑔𝑡𝑒𝑛 𝐿𝑒𝑏𝑒𝑛 [Minima moralia. Reflecții dintr-o viață mutilată] (1951); 𝐽𝑎𝑟𝑔𝑜𝑛 𝑑𝑒𝑟 𝐸𝑖𝑔𝑒𝑛𝑡𝑙𝑖𝑐ℎ𝑘𝑒𝑖𝑡. 𝑍𝑢𝑟 𝑑𝑒𝑢𝑡𝑠𝑐ℎ𝑒𝑛 𝐼𝑑𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 [Jargonul autenticității. Despre ideologia germană] (1964); 𝑁𝑒𝑔𝑎𝑡𝑖𝑣𝑒 𝐷𝑖𝑎𝑙𝑒𝑘𝑡𝑖𝑘[Dialectica negativă] (1966); 𝐴̈𝑠𝑡ℎ𝑒𝑡𝑖𝑠𝑐ℎ𝑒 𝑇ℎ𝑒𝑜𝑟𝑖𝑒 [Teoria estetică] (1970).