𝐃𝐨𝐦𝐞𝐧𝐢𝐜𝐨 𝐋𝐨𝐬𝐮𝐫𝐝𝐨 (1941-2018), filosof și istoric italian. A studiat la Universitatea din Urbino, apoi a fost directorul Institutului de științe filosofice și pedagogice din cadrul aceleiași universități, unde a predat cursuri de istoria filosofiei. A fost președintele Societății internaționale Hegel-Marx pentru gândire dialectică (Internationale Gesellschaft Hegel-Marx für dialektisches Denken) și membru al Societății Leibniz (Leibniz Sozietät). Principalele scrieri:𝐴𝑢𝑡𝑜𝑐𝑒𝑛𝑠𝑢𝑟𝑎 𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑟𝑜𝑚𝑒𝑠𝑠𝑜 𝑛𝑒𝑙 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑖𝑒𝑟𝑜 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑜 𝑑𝑖 𝐾𝑎𝑛𝑡 [Autocenzură și compromis în gândirea politică a lui Kant] (1983), 𝐻𝑒𝑔𝑒𝑙, 𝑀𝑎𝑟𝑥 𝑒 𝑙𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑑𝑖𝑧𝑖𝑜𝑛𝑒 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑙𝑒. 𝐿𝑖𝑏𝑒𝑟𝑡𝑎̀, 𝑢𝑔𝑢𝑎𝑔𝑙𝑖𝑎𝑛𝑧𝑎, 𝑆𝑡𝑎𝑡𝑜 [Hegel, Marx și tradiția liberală. Libertate, egalitate, Stat] (1988), 𝐿𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎̀, 𝑙𝑎 𝑚𝑜𝑟𝑡𝑒, 𝑙’𝑂𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑒. 𝐻𝑒𝑖𝑑𝑒𝑔𝑔𝑒𝑟 𝑒 𝑙’„𝑖𝑑𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑙𝑙𝑎 𝑔𝑢𝑒𝑟𝑟𝑎” [Comunitatea, moartea, Occidentul. Heidegger și „ideologia de război”] (1991),𝐻𝑒𝑔𝑒𝑙 𝑒 𝑙𝑎 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑡𝑎̀ 𝑑𝑒𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑟𝑛𝑖 [Hegel și libertatea modernilor] (1992), 𝑀𝑎𝑟𝑥 𝑒 𝑖𝑙 𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛𝑐𝑖𝑜 𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑐𝑜 𝑑𝑒𝑙 𝑁𝑜𝑣𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡o [Marx și bilanțul istoric al secolului douăzeci] (1993), 𝐴𝑛𝑡𝑜𝑛𝑖𝑜 𝐺𝑟𝑎𝑚𝑠𝑐𝑖, 𝑑𝑎𝑙 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑙𝑖𝑠𝑚𝑜 𝑎𝑙 „𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑠𝑚𝑜 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑜” [Antonio Gramsci, de la liberalism la „comunism critic”] (1997), 𝐿𝑎 𝑠𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎, 𝑙𝑎 𝐶𝑖𝑛𝑎 𝑒 𝑙’𝑖𝑚𝑝𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑖𝑠𝑚𝑜 [Stânga, China și imperialismul] (2000), 𝑁𝑖𝑒𝑡𝑧𝑠𝑐ℎ𝑒, 𝑖𝑙 𝑟𝑖𝑏𝑒𝑙𝑙𝑒 𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑜𝑐𝑟𝑎𝑡𝑖𝑐𝑜. 𝐵𝑖𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑙𝑒𝑡𝑡𝑢𝑎𝑙𝑒 𝑒 𝑏𝑖𝑙𝑎𝑛𝑐𝑖𝑜 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑜 [Nietzsche, rebelul aristocrat. Biografie intelectuală și bilanț critic] (2002), 𝐶𝑜𝑛𝑡𝑟𝑜𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑑𝑒𝑙 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑙𝑖𝑠𝑚𝑜 [Contraistoria liberalismului] (2005), 𝐼𝑙 𝑙𝑖𝑛𝑔𝑢𝑎𝑔𝑔𝑖𝑜 𝑑𝑒𝑙𝑙’𝐼𝑚𝑝𝑒𝑟𝑜. 𝐿𝑒𝑠𝑠𝑖𝑐𝑜 𝑑𝑒𝑙𝑙’𝑖𝑑𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑎 𝑎𝑚𝑒𝑟𝑖𝑐𝑎𝑛𝑎 [Limbajul imperiului. Lexicul ideologiei americane] (2007), 𝑆𝑡𝑎𝑙𝑖𝑛. 𝑆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑒 𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑖 𝑢𝑛𝑎 𝑙𝑒𝑔𝑔𝑒𝑛𝑑𝑎 𝑛𝑒𝑟𝑎 [Stalin. Istoria și critica unei legende negre] (2008), 𝐿𝑎 𝑙𝑜𝑡𝑡𝑎 𝑑𝑖 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑠𝑒. 𝑈𝑛𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑝𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎 𝑒 𝑓𝑖𝑙𝑜𝑠𝑜𝑓𝑖𝑐𝑎 [Lupta de clasă. O istorie politică și filosofică] (2013).