Tomas Tranströmer (1931-2015) s-a născut la Stockholm, a studiat psihologia la Universitatea din orașul natal și a lucrat ca psiholog în diferite școli, precum și în centre de reeducare a persoanelor cu handicap sau a delincvenților tineri. Ocupă un loc aparte în literatura suedeză, fiind socotit cel mai de seamă poet scandinav postbelic. Unul dintre motivele popularității liricii sale îl constituie claritatea imaginilor, dinamizată prin surprinzătoare fluctuații de perspectivă. Un maestru al metaforei, Tranströmer a utilizat-o cu o precizie și cu o prospețime de neegalat. A fost, de asemenea, un pianist pasionat, lucru care explică apropierea poeziei sale de muzică. A publicat douăsprezece volume de versuri și, în 1993, unul de proze autobiografice: Minnena ser mig (Amintirile se uită la mine). A primit numeroase distincții naționale și internaționale, printre care Premiul Internațional Neustadt în 1990, Premiul Nordic al Academiei Suedeze în 1991, Griffin Lifetime Recognition Award în 2007, precum și, în octombrie 2011, Premiul Nobel pentru literatură, motivația Academiei Suedeze fiind că „prin imaginile sale condensate, translucide, ne oferă un acces nou la realitate“.