HANS BLUMENBERG – Secularizare și autoafirmare

„Problema legitimității depinde deja, cum e ușor de văzut, de conceptul de epocă. Abia modernitatea, și ea întâia oară, s-a înțeles pe sine ca epocă și a creat astfel și celelalte epoci. Problema e latentă în pretenția modernă de a rupe definitiv relațiile cu tradiția și în disparitatea acestei pretenții cu realitatea istoriei, care nu poate niciodată să reînceapă de la zero. Ca toate problemele politice și istorice de legitimare, epoca modernă apare dintr-o discontinuitate, și e lipsit de importanță dacă această discontinuitate e adevărată sau fictivă. Epoca modernă solicita ea însăși această discontinuitate față de Evul Mediu. Autoafirmarea neîncetată a autonomiei și a autenticității sale date de știință și tehnică este pusă sub semnul întrebării cu teza că „lumea modernă își datorează în mare parte imensul succes fundalului creștin”. Măsura succesului determină cantitatea de nedreptate care se află în a-și fi uitat propriile premise, în a le nega, dezavua sau a refuza să le considere ca atare.Sintagme precum „uitare a ființei” sau „refulare”, cu proveniențe atât de diferite în gândirea secolului nostru, aduc la lumină aceeași realitate fundamentală, că ceea ce este uitat sau trecut poate să aibă propriul său mod sinistru de a fi prezent. Și ideea secularizării aparține acestui context, iar funcția sa devine explicită în el. Dacă epoca modernă este, conform conținutului său istoric, produsul secularizării, atunci ea trebuie înțeleasă ca o încarnare tipică a ceea ce „n-ar trebui să existe «în realitate»”…….”

„Trebuie să ne eliberăm de ideea că ar exista un canon fix al „marilor întrebări” care a preocupat de-a lungul istoriei cu o intensitate constantă dorința de cunoaștere a oamenilor și a motivat pretențiile de interpretare a lumii și a omului. Dacă așa ar sta lucrurile, toate sistemele dinamice ale mitologiilor, teologiilor și filosofiilor s-ar explica prin recurs la congruența bagajului lor de informații cu respectivul canon al întrebărilor. Problematica transferului întrebărilor este în primul rând una a tranzițiilor de la o epocă la alta, a fazelor schimbării mai rapide sau mai lente a regulilor de producere a unor explicații foarte generale. Reproșul că un sistem teoretic ar aduce prea puțin înțelegerii lumii și a omului în genere e pronunțat mai rar decât pare să fi fost cazul de fapt la fondatorii și mai ales la avocații epigonali ai unor asemenea sisteme în clipa în care credeau că a venit vremea să treacă la demonstrarea puterii explicative a sistemelor respective. Ce se poate descrie ca „secularizat”
nu este atât „pretenția totalității” rațiunii moderne, cât mai degrabă obligația ei de a viza totalitatea..