HANS BLUMENBERG – Secularizare și autoafirmare

HANS BLUMENBERG – Secularizare și autoafirmare

“Problema legitimităţii depinde (…) de conceptul de epocă. Abia modernitatea, şi ea întâia oară, s-a înÅ£eles pe sine ca epocă şi a creat astfel şi celelalte epoci. Problema e latentă în pretenÅ£ia modernă de a rupe definitiv relaÅ£iile cu tradiÅ£ia şi în disparitatea acestei pretenÅ£ii cu realitatea istoriei, care nu poate niciodată să reînceapă de la zero. Ca toate problemele politice şi istorice de legitimare, epoca modernă apare dintr-o discontinuitate şi e lipsit de importanţă dacă această discontinuitate e adevărată sau fictivă. Epoca modernă solicita ea însăşi această discontinuitate faţă de Evul Mediu. Autoafirmarea neîncetată a autonomiei şi a autenticităţii sale date de ştiinţă şi tehnică este pusă sub semnul întrebării cu teza că „lumea modernă îşi datorează în mare parte imensul succes fundalului creştin”.Măsura succesului determină cantitatea de nedreptate care se află în a-şi fi uitat propriile premise, în a le nega, dezavua sau a refuza să le considere ca atare. Şi ideea secularizării aparÅ£ine acestui context, iar funcÅ£ia sa devine explicită în el. Dacă epoca modernă este, conform conÅ£inutului său istoric, produsul secularizării, atunci ea trebuie înÅ£eleasă ca o încarnare tipică a ceea ce „n-ar trebui să existe «în realitate»……”

“Trebuie să ne eliberăm de ideea că ar exista un canon fix al „marilor întrebări” care a preocupat de-a lungul istoriei cu o intensitate constantă dorinÅ£a de cunoaştere a oamenilor şi a motivat pretenÅ£iile de interpretare a lumii şi a omului. Dacă aşa ar sta lucrurile, toate sistemele dinamice ale mitologiilor, teologiilor şi filosofiilor s-ar explica prin recurs la congruenÅ£a bagajului lor de informaÅ£ii cu respectivul canon al întrebărilor. Problematica transferului întrebărilor este în primul rând una a tranziÅ£iilor de la o epocă la alta, a fazelor schimbării mai rapide sau mai lente a regulilor de producere a unor explicaÅ£ii foarte generale. Reproşul că un sistem teoretic ar aduce prea puÅ£in înÅ£elegerii lumii şi a omului în genere e pronunÅ£at mai rar decât pare să fi fost cazul de fapt la fondatorii şi mai ales la avocaÅ£ii epigonali ai unor asemenea sisteme în clipa în care credeau că a venit vremea să treacă la demonstrarea puterii explicative a sistemelor respective. Ce se poate descrie ca „secularizat” nu este atât „pretenÅ£ia totalităţii” raÅ£iunii moderne, cât mai degrabă obligaÅ£ia ei de a viza totalitatea.””.