Timpul care rămâne

Ideile discutate în această carte au fost elaborate de-a lungul mai multor seminarii: mai întâi, într-o formă scurtă, la College international de Philosophie din Paris, în octombrie 1998, apoi în semestrul de iarnă 1998-1999 la Universitatea din Verona și, în sfârșit, la Northwestern University (Evanston), în aprilie 1999, și Universitatea din California (Berkeley), în luna octombrie a aceluiași an. Textul publicat aici este fructul acestor dezvoltări progresive și datorează mult conversațiilor cu studenții și cu cadrele didactice care au asistat la aceste seminarii. Ceea ce a rămas constant a fost alegerea formei: comentariul, ad litteram în toate sensurile, al celor zece cuvinte care alcătuiesc primul verset al Epistolei către Romani. Această carte își propune în primul rând să restituie Epistolelor lui Pavel rangul lor de text mesianic fundamental al Occidentului.Sarcină care pare, la prima vedere, banală, întrucât nimeni nu ar îndrăzni să nege în mod serios caracterul mesianic al Epistolelor; și cu toate astea, o sarcină deloc scontată, având în vedere că o practică deja bimilenară de traducere și comentariu, care coincide cu istoria însăși a Bisericilor creștine, a șters literalmente mesianismul – și însuși termenul «mesia» – din textul paulinic.