Originea dramei baroce germane

Concepută în 1916, redactată în 1925 și publicată în 1928, Originea dramei baroce germane este considerată astăzi cea mai reprezentativă lucrare a unui gânditor inclasabil, interesat deopotrivă de istorie și de suprarealism, de marxism și de mistică, de idealism și de fotografie. Lucrarea debutează cu un „Prolog epistemo-critic”, o adevărată teorie a Ideei operei de artă ca aprehendar istoricizată, și continuă cu investigarea în două părți – „Dramă barocă și tragedie” și „Alegorie și dramă barocă” – a naturii artei baroce din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Analizând în profunzime teatrul de limbă germană din perioada respectivă, raportându-se la arta lui Shakespeare sau Calderón, comentând teoriile estetice ale lui Friedrich Nietzsche sau Aby Warburg, Walter Benjamin scoate la iveală originalitatea și particularitățile genului „Trauerspiel” (dramă barocă), diferit atât de tragedia antică, cât și de cea modernă, interpretându-l ca un salt al mitologiei în istorie.