Obsolescența omului Volumul II. Despre distrugerea vieții în epoca celei de-a treia revoluții industriale

„Fapt este că azi ObsolescenÅ£a omului a lui Gunther Anders are aceeași relevanţă ca ieri, când a fost redactată, și aceeași prospeÅ£ime. Nu e o cale de a înÅ£elege gândirea secolului trecut, ci, la fel ca atunci, o cale de a-i înÅ£elege ne-gândirea, care nu a întârziat să devină a noastră. ObsolescenÅ£a omului va înceta abia atunci când opera cu același nume va deveni de neînÅ£eles, inutilă, inutilizabilă:  e pentru că procesul la care mulÅ£i dintre noi luăm parte a fost inversat,  e pentru că a fost dus până la capăt, prin dispariÅ£ia omului ca atare. Iar dacă acest produs este încă utilizabil – și este nu doar utilizabil, ci și necesar –, tot ce aș putea face mai departe aici fără a repeta sau relua conÅ£inutul a mai bine de 800 de pagini, e să le adaug câteva instrucÅ£iuni de folosire: a se utiliza acasă; a se utiliza cu încredere la muncă și în societate; în vacanÅ£e și călătorii; în politică; în comerÅ£ul cu lumea și lucrurile  „(Lorin Ghiman)