Așadar, în cele ce urmează, numai o anumită formă de piesă de teatru va fi desemnată ca „dramă”. Nu se încadrează aici nici piesele religioase ale Evului Mediu, nici istoriile lui Shakespeare. Cadrul de referință istoric ne cere să facem abstracție și de tragedia greacă, a cărei natură n-ar putea fi identificată decât într-un alt orizont. Adjectivul „dramatic” nu exprimă, în cele ce urmează, o calitate (ca în Grundbegriffen der Poetik de E. Staiger), ci desemnează numai „apartenența la dramă” („dialog dramatic”’= dialog într-o dramă). Spre deosebire de „dramă” și „dramatic”, termenul „dramaturgie” va fi utilizat în sensul cel mai larg, pentru tot ce e scris pentru a fi jucat pe scenă. Iar când vom dori ca termenul „dramă” să fie înțeles și el în acest sens, îl vom pune între ghilimele.
Cum evoluția dramaturgiei moderne se îndepărtează de drama însăși, studierea ei nu va putea fi realizată fără ajutorul unui termen constrastant. Iar cel care se prezintă astfel este termenul „epic”: el desemnează o trăsătură structurală comună a eposului, povestirii, romanului și a altor specii, adică prezența a ceea ce s-a numit „subiectul formei epice” sau „Eul epic”.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.