GIORGIO AGAMBEN – Profanări

Uzul este, așadar, întotdeauna o relație cu un inapropriabil, el se referă la lucruri în măsura în care ele nu pot deveni obiect al posesiei. Dar, în acest mod, uzul scoate la iveală și adevărata natură a proprietății, care nu este decât dispozitivul care mută libera întrebuințare a oamenilor într-o sferă separată, în care se transformă în drept. Dacă astăzi consumatorii societăților de masă sunt nefericiți, asta nu e doar pentru că ei consumă obiecte care au încorporată în ele propria imposibilitate de întrebuințare, ci mai ales pentru că ei cred că-și exercită dreptul de proprietate asupra lor, pentru că au devenit incapabili de a le profana.