GIORGIO AGAMBEN – Profanări

Uzul este, aşadar, întotdeauna o relaţie cu un inapropriabil, el se referă la lucruri în măsura în care ele nu pot deveni obiect al posesiei. Dar, în acest mod, uzul scoate la iveală şi adevărata natură a proprietăţii, care nu este decât dispozitivul care mută libera întrebuinţare a oamenilor într-o sferă separată, în care se transformă în drept. Dacă astăzi consumatorii societăţilor de masă sunt nefericiţi, asta nu e doar pentru că ei consumă obiecte care au încorporată în ele propria imposibilitate de întrebuinţare, ci mai ales pentru că ei cred că-şi exercită dreptul de proprietate asupra lor, pentru că au devenit incapabili de a le profana.