Constituția timpului Prolegomene. Orologii ale capitalului și eliberare comunistă

Acest text, deși scris în închisoare între 1980 și 1981, este extraordinar debranché, așadar legat de o literatură contemporană internațională care tocmai în acei ani se interoga în privința crizei concepției progresive și progresiste a timpului, și – în aceeași vreme – cu totul în interiorul problemelor mișcării, în privința crizei și a manifestării așteptărilor și dorințelor sale revoluționare. Era vorba, prin urmare, de a înțelege de ce liniaritatea temporală a perspectivei socialiste se află în criză și cum, înăuntrul crizei postmoderne, acea cupiditascomunistă (și determinația sa „distopică”) ar putea să-și regăsească un loc. În ciuda înfrângerii militare, în Italia, și în ciuda colapsului de-acum definitiv al sistemului socialist în lume, direcția de cercetare a mișcării, în „laboratorul Italia”, nu era încă frântă.