Când lumea noastră a devenit creștină (312-394)

Când lumea noastră a devenit creștină(312-394) este cartea de bună credință a unui necredincios care caută să înțeleagă cum creștinismul, această capodoperă de creație religioasă, a putut, între 300 și 400, să se impună întregului Occident. În felul său inimitabil, erudit și impertinent, Paul Veyne reține trei motive:
• Un împărat roman, Constantin, stăpân pe acest Occident, convertit sincer la creștinism, vrea să creștineze lumea pentru a o salva.
• S-a convertit deoarece acestui mare împărat îi trebuia o mare religie. Or, în fața zeilor păgâni, creștinismul, deși sectă foarte minoritară, era religia de avangardă care nu se asemăna cu nimic cunoscut.
• Constantin s-a mărginit la a-i ajuta pe creștini să-și așeze Biserica, această rețea de episcopi țesută pe imensul imperiu roman. Încet, docil, masele păgâne și-au făcut un creștinism al lor, fără ca încreștinarea a o sută de milioane de persoane să facă un singur martir.
În trecere, Paul Veyne amintește și alte întrebări: De unde vine monoteismul? Trebuie vorbit în acest caz de ideologie? Religia are rădăcini psihologice? Avem noi origini creștine?