HANS BLUMENBERG – Lizibilitatea lumii

Dar tocmai în cazul unei metafore a totalității naturii și lumii, totul depinde de gradul de coerență cu care mijloacele de expresie ale unui autor se angrenează, se susțin, se clarifică sau interferează reciproc. Numai așa este cu putință ca terminologia, vrând-nevrând , a unei construcții atăt de mari să câștige adaosul concreteții, nu atât fundamentale cât de fundal. Numai la întrebarea: în ce fel ni se oferă realitatea?, și cum i s-a oferit sau cum trebuie să i se fi oferit ea unei anumite epoci, unui anumit autor? va putea primi răspunsuri descriptive și sau va putea fi formulată, măcar, mai precis.

Când părăsim sfera dorințelor și imaginației, este oare realitatea acest exotic straniu, pe care trebuie să-l contemplăm doar cu gura căscată, să-l îngrădim în insistența lui inoportună, iar în rest să-l lăsăm în pace? Sau nu cumva realitatea se prezintă ca masa maleabilă a unui ansamblu de disponibilități, care atrage atenția unui demiurg și care ne evocă, în primul rând și în ultimul rând, energia necesară pentru a o modela? Sau poate-i anticamera muzeului de artă, în care piesele alese ne sunt pregătite pentru exercitarea și rafinarea gustului? Sau este, în fine, inscripția de pe zidul neantului, trimițând după colțul în spatele căruia se-ascunde realitatea ultimă și necunoscută, sau trimițând, prin alte scrieri, tot la ea însăși?